Dreptul la onoare versus libertatea de exprimare. Duel născut pe unele terenuri de sport și rezultă într-un Tribunal de Primă Instanță din Madrid, care a respins printr-o recentă hotărâre procesul pentru apărarea dreptului la onoare prezentat de antrenorul unei echipe de baschet ca urmare a declarațiilor făcute de doi foști jucători ai echipei, în interviuri acordate unui ziar național, în care critică activitatea respectivului antrenor în domeniul sportiv, în legătură cu hrănirea și cântărirea jucătorilor și abuzul psihologic. Judecătorul consideră că inculpații sunt protejați de Dreptul lor la libertatea de exprimare, prevalând asupra dreptului la onoare al inculpatului.
În primul rând, sentința precizează că inculpații nu pot fi făcuți la răspundere pentru tratamentul pe care mass-media l-a dat interviurilor lor și nici pentru scrierea titlurilor de titlu de către jurnaliştii care au scris articolele în care sunt inserate interviurile.
Ciocnirea drepturilor
Analizând doctrina jurisprudențială referitoare la coliziunea dintre Dreptul la onoare al pârâtei și Libertatea de exprimare și informare a pârâților, judecătorul a concluzionat că nu s-a produs nicio imixtiune nelegitimă în dreptul la onoare al reclamantului, iar libertatea de exprimare care corespunde trebuie să prevaleze. la revendicările, care trebuie protejate în mod special într-un stat de drept pentru a forma o opinie publică plurală.
Da, în aprecierea conflictului dintre cele două drepturi fundamentale, hotărârea prevede că este necesar să se țină cont de interesul general al informației, de caracterul public al persoanelor la care se referă știrea sau critica și de împrejurarea de a nu fi folosit. termeni indiscutabil vexatorii pentru persoana (solicitant).
relevanță publică
Ținând cont de acestea, considerăm că în speță avem de-a face cu o chestiune de interes sportiv și de relevanță publică în care persoanele implicate au un profil public, cu notorietate publică și socială relevantă, întrucât inculpatul era antrenor național, iar inculpații sunt două figuri foarte relevante în baschetul feminin.
În plus, după cum se prevede în sentință, jucătorii au transmis unele fapte fără a le însoți cu conotații peiorative care au depășit limitele libertății de exprimare, încălcând principiul proporționalității.
Prin urmare, nu au folosit insulte sau expresii care sunt în mod clar insultătoare sau umilitoare, fără legătură sau inutile. Dimpotrivă, precizează judecătorul, expresiile rostite, în contextul interviurilor efectuate, se încadrează în cadrul dreptului la libertatea de exprimare.
Sentința subliniază că ceea ce reclamantul nu poate pretinde este că nu se face nicio critică la adresa activității sale în domeniul sportiv, întrucât interviurile nu fac în niciun caz aluzii la viața sa personală și nici nu conțin, după cum s-a subliniat, insulte sau orice expresie jignitoare.
veridicitate
De asemenea, cerința veridicității a fost declarată îndeplinită întrucât faptele transmise, despre care relatează pârâții, au suportul de fapt corespunzător, întrucât nu este vorba de difuzare de simple zvonuri. De remarcat că elementul de veridicitate nu trebuie pus în valoare în ceea ce privește opiniile exprimate.
În concluzie, Judecătorul a apreciat că expresiile și demonstrațiile făcute prin procese sunt protejate de Dreptul lor la libertatea de exprimare, prevalând asupra Dreptului la onoare al inculpatului.
