Un tată nu își poate dezmoșteni fiica din lipsă de relație fără dovezi suficiente. Acest lucru s-a pronunțat Curtea Supremă, într-o hotărâre recentă, unde magistrații nu văd dovedit că există o cauză între lipsa de relație a fiicei cu tatăl ei și eventualul prejudiciu pe care i-ar putea cauza această absență. Pe scurt, pentru instanta nu se potriveste cu figura maltratarii in munca prevazuta la art 853 C. civ.
Contestația se depune într-o procedură inițiată printr-o cerere depusă de fiica dezmoștenită de tatăl ei.
Conform faptelor, fiica și-a dat în judecată tatăl când acesta a încercat să o dezmoștenească, acuzând lipsă de relație și abuz la locul de muncă. Atât instanța, cât și TSJ au refuzat să fie de acord cu acesta, însă Curtea Supremă i-a admis recursul și a declarat că tatăl nu are suficiente motive pentru a-și elimina fiica de la dreptul ei la moștenire legitimă.
Absența cauzei
Tribunalul din El Alto a declarat că lipsa relației dintre tată și fiică nu este suficientă pentru a afirma existența abuzului psihologic. Nici de abandon nejustificat. Nici una, nici alta nu sunt dovedite în instanță.
Instanța precizează, pentru înlăturarea fiicei de la dreptul la moștenire, „testatorul trebuie să exprime una dintre cauzele pe care legiuitorul le-a stabilit în mod apreciat la art. 852 de ani și urm. CC și este suficient ca moștenitorul să-și nege veridicitatea pentru ca sarcina probei să fie transferată moștenitorului (art. 850 CC).”
Astfel, magistrații au concluzionat că nu s-a dovedit că distanța și lipsa de relație imputabile reclamantului legitim și că, în plus, au cauzat testatorului un prejudiciu fizic sau psihic suficient pentru a-i putea redirecționa către cauza legală. de „maltratare.” de muncă” prevăzute la art. 853.2 CC.
TS concluzionează: „... aplicarea sistemului de supraveghere nu permite configurarea prin interpretare a unei noi cauze autonome de dezmoștenire bazată exclusiv, fără alte cerințe, pe indiferență și lipsa relației de familie, întrucât legiuitorul nu o are în vedere. . Opusul, în practică, ar echivala cu lăsarea executorii legitimității în mâinile testatorului, privarea de aceasta asupra legitimaților cu care acesta pierduse relația indiferent de originea și motivele acelei situații și de influența pe care aceasta. ar fi cauzat sănătatea fizică sau psihică a defunctului.”
