Instanța Supremă a declarat că mecanismul financiar al bonusului social instituit prin Decret-Lege în 2016 este contrar legii Uniunii Europene pentru discriminarea unor companii din sectorul energiei electrice față de altele.
Bonusul social este un beneficiu social destinat protejării anumitor consumatori („consumatori vulnerabili”) constând în aplicarea unei reduceri la prețul energiei electrice consumate în reședința lor obișnuită. Decizia Curții Supreme stabilește mecanismul de finanțare destinat să acopere costul acestei reduceri, în caz contrar afectează continuitatea aplicării acesteia. În alte țări ale Uniunii Europene, ei prevăd că acest cost va fi finanțat din bugetele lor generale, dar Spania a ales de la început să facă această obligație asupra unor companii din sectorul electric.
Există ocazii anterioare în care Curtea Supremă a considerat că mecanismul de finanțare instituit de legislația spaniolă era contrar dreptului Uniunii Europene. Sistemul financiar a anunțat că acum este reglementat prin Decretul Regal Legea 7/2016, din 23 decembrie, care impunea costul „societăților-mamă ale grupurilor de firme care desfășoară activitatea de comercializare a energiei electrice sau chiar de către firmele pe care le fac. deci dacă nu fac parte din niciun grup corporativ”, ceea ce a presupus imputarea a 94% din costul finanțării companiilor de marketing. Acest sistem de finanțare, ca și precedentele două, a fost din nou considerat contrar dreptului Uniunii Europene din cauza hotărârilor Curții Supreme care tocmai au fost anunțate.
Curtea Europeană
Hotărârile se bazează pe jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în special pe ceea ce s-a afirmat în recenta sa hotărâre din 14 octombrie 2021 (Cauza C-683/19), care susține că obligațiile de serviciu public, precum cea în cauză, ar trebui impusă „în general” companiilor electrice și nu unor companii specifice. În acest context, sistemul de proiectare al companiilor responsabile cu obligațiile de serviciu public nu poate exclude a priori companiile care operează în sectorul electric. Prin urmare, orice posibilă diferență de tratament trebuie să fie justificată în mod obiectiv.” CJUE adaugă că, în cazul în care un stat membru alege să impună obligația de a finanța doar unele companii din sector „... revine instanței... să verifice dacă s-a produs diferențierea între companiile care trebuie să suporte ponderea respectivei sarcini și cele care sunt scutite de aceasta este justificată obiectiv.”
Instanța Supremă analizează motivele invocate de legiuitorul național pentru a încerca să își îndeplinească mandatul pe afacerile companiilor electrice, excluzând firmele care activează în sectorul electric (generatori, transportatori, distribuitori), ajungând la concluzia că sistemul de finanțare conceput este contrar articolului 3 din Directiva 2/2009/CE deoarece lipsește o justificare obiectivă și este discriminatorie pentru firmele care își asumă costul, cărora le vor rambursa costurile plătite în aplicarea sistemului anulat.
Sentința Curții Supreme nu afectează aplicarea reducerii la bonusul social la facturarea anumitor consumatori vulnerabili, dar declară inaplicabil mecanismul de finanțare instituit.
