Președintele, Iñigo Urkullu, a surprins luni cerând o justiție „specifică Țării Bascilor” cu capacitatea de a „interpreta și aplica propriile reglementări”. Solicitarea a fost făcută în cadrul uneia dintre conferințele organizate de Ministerul Administrațiilor Publice și Autonomiei, în care s-a dezbătut Autonomia Statului Basc, când acesta împlinește 43 de ani de la aprobare. Pentru Urkullu, viitorul presupune „actualizarea și aprofundarea” autoguvernării bascilor, iar asta, în opinia sa, presupune includerea unor probleme care „nici existau și nici nu erau imaginate” atunci când s-au produs.
Ca exemplu, a pus pe masă necesitatea „teritorializării” justiției, o solicitare fără precedent până acum în Executivul basc. În opinia Lehendakari-ului, a fi judecat doar „de către propriii judecători” este un drept „inalienabil” al poporului. Totuși, ceea ce pentru Urkullu este un „drept istoric”, în practică este o situație care apare doar în statele federale și care în cazul Spaniei ar presupune ruperea unității justiției. Numai în acest fel, bascii nu puteau fi adăugați decât la opiniile instanțelor acelei comunități autonome.
În realitate, petiția ar trebui să fie ascultată ca o nouă viziune a uciderii Lehendakari-ului în campania sa de presiune, astfel încât guvernul Sánchez să respecte programul de transferuri convenit înainte de pandemie. Urkullu i-a cerut în mod public și privat președintelui dovezi de „încredere” pentru a debloca negocierile. Cu toate acestea, nu numai că aceste cerințe nu au fost îndeplinite, dar nici măcar nu a primit un „răspuns instituțional formal” de la Moncloa.
Știri similare
„Statutul rămâne neîndeplinit”, s-a plâns din nou în această luni. Din acest motiv, a recuperat cererea de a crea „un acord politic” care „scurtcircuitează tentațiile recentralizând”. El a criticat, de asemenea, că Țara Bascilor „nu are dreptul la protecție judiciară efectivă”. După cum a explicat Lehendakari, Executivul basc nu poate face apel la Curtea Constituțională pentru a pretinde respectarea Statutului, deoarece Înalta Curte însăși a respins deja această cale. Astfel, a asigurat el, poate apărea situația în care „competențe” recunoscute să trăiască „în așteptarea unei legi” aprobate „unilateral” de Stat.
