Nu contează vârsta, sexul sau originea fiecăruia chiar acum pe străzile din Zhytomer. Toți sunt uniți într-un singur obiectiv: să-și apere orașul. De-a lungul străzilor capitalei administrative a provinciei Zhytomer mii de oameni lucrează umăr la umăr pentru a ridica apărarea orașului lor. „Nu ne este frică, vom lupta, vrem să ne apărăm pământul, Putin nu ne sperie, ne vom întâlni aici”, spune Olena Igorevna, o tânără studentă universitară în timp ce închide saci de nisip care vor acționa ca parapet într-un poziție defensivă în centrul orașului... Este cu mama sa Svitlana, care are 65 de ani. Nici ei nu se teme. „Am trăit epoca sovietică și nu vreau să se întoarcă acea perioadă întunecată pe care am trăit-o pentru a dura cea mai mare parte a vieții mele. Vreau un viitor pentru fiica mea. „Voi face tot ce îmi stă în putere pentru a mă asigura că Putin părăsește Ucraina învins”, ne spune el.
De cealaltă parte a pieței, un camion plin cu nisip începe o manevră de descărcare. Vadim conduce manevra. Este voluntar care s-a înscris în unitățile civile de apărare teritorială. El este responsabil cu coordonarea tuturor pregătirilor operaționale de apărare în acest sector al orașului. "Incet incet!" „Nu am crezut niciodată că voi fi într-o situație ca asta, este o nebunie. Totuși, nu avem de ales decât să ne apărăm, nimeni nu va veni să o facă pentru noi.”
„A decis să-mi deschidă afacerea astăzi pentru că vreau să aduc puțină lumină și speranță oamenilor. „Refuz să cred că acest război continuă”.
Un grup mare de civili cu lopeți lucrează neobosit umplend saci de nisip. Toți au același obiectiv: să se apere pentru a supraviețui. Un nou ordin de la Vadim îi face pe toți bărbații să lase jos lopețile și să meargă imediat să descarce trei camioane noi care ajung în piața primăriei plină de apărări antitanc. Vladim îi organizează în grupuri de câte cinci și descarcă fără niciun ajutor piesele grele de metal care vor acționa drept parapeti împotriva unei eventuale înaintari a tancurilor rusești prin centrul orașului.
De cealaltă parte a orașului, în piață nu se vede un suflet. Aproape toate afacerile sunt închise definitiv. Singură și în singura tarabă care este deschisă în acest sector al pieței o găsim pe Tamara Kovalchuk. Are 53 de ani, vinde flori și nu a vrut să se oprească din a-și deschide mica afacere astăzi. „A decis să-mi deschidă afacerea astăzi pentru că vreau să aduc puțină lumină și speranță oamenilor. Refuz să cred că acest război continuă. Sunt sigur că vor ajunge la o înțelegere și ne vom întoarce în curând la viețile noastre obișnuite.”
Optimismul lui se ciocnește însă de atmosfera de tensiune care domnește deja în oraș. Toată lumea este suspectată că este colaborator sau sabotor rus. Poliția controlează securitatea orașului și are sprijinul voluntarilor civili din batalionul teritorial. Sirenele mașinilor de poliție trag un semnal de alarmă trecătorilor care se plimbă prin parcul de pe strada Kaatedralna.
Un bărbat care se presupune că face semne cu un spray stârnește bănuielile vecinilor și aceștia decid să anunțe Poliția. Ea îl înconjoară imediat pe suspect și îl reține. Atmosfera este tensionată. În zona din jurul parcului, forțele de securitate îi opresc pe toți trecătorii și le cer să se legitimeze cu actele lor oficiale. Scena durează aproximativ douăzeci de minute în care curioșii de la ferestrele clădirilor adiacente imortalizează momentul cu telefoanele mobile.
„Nu m-am gândit niciodată că mă voi vedea apărându-mi țara de Rusia. „Ei au fost întotdeauna ca niște frați pentru noi.”
Nu departe de parcul de pe strada Kaatedralna, pe un bulevard principal din centrul administrativ, o coloană de bărbați și femei sunt ocupați să termine ridicarea unei baricade. Printre aceștia se va număra și Volodimir, un om de afaceri ucrainean din Zhytomer, care a decis să rămână pentru a-și apăra orașul. „Nu m-am gândit niciodată că mă voi vedea apărându-mi țara de Rusia. Rușii au fost întotdeauna ca niște frați pentru noi”, ne spune el. Împreună și-a ales un tânăr pe nume Olek care până la începutul războiului s-a dedicat fotbalului într-o echipă de ligă regională.Ne spune că războiul l-a prins în vizită la niște prieteni și că acum a decis să rămână pentru a apăra orașul. .
În zorii zilei, Olixiy Yefimovy se refugiază într-un adăpost improvizat într-unul dintre hotelurile din Zhytomer împreună cu soția sa Olena, fiica sa Nikita și soacra Katreyna. Au fugit din Kiev. „Locuiesc în cartierul Bucha. Ieri a început să audă împușcături și s-a grăbit să fugă din oraș. „Nu știu ce vom face, nu știu dacă există un loc sigur în Ucraina”.
