Există viață în afara Ifema. În Săptămâna Artei, în Madrid înfloresc diverse propuneri artistice complementare și paralele celor găzduite de miercuri de ARCOmadrid și de restul târgurilor capitalei. Unele sunt inițiative proprii, altele fac parte din programul GUEST al târgului, dar toate lăresc orizontul cultural dincolo de sălile 7 și 9. Agenda Madridului este nesfârșită, în cele patru puncte cardinale. ABCdeARCO face un tur al celor mai remarcabile activități alternative.
În inima Madridului, la un pas de Gran Vía, părintele Ángel se confruntă cu foamea, setea și frigul. Biserica San Antón își deschide porțile zi și noapte ca centru pentru cei fără adăpost, ca „spital de campanie” pentru cei mai defavorizați. În acest spațiu, Óscar Murillo a prezentat, până mâine, duminică, 'cascada socială', un proiect care a explorat ideea de comunitate în acele locuri considerate, pentru el, de relevanță socială. „Nu există nicio îndoială că această biserică este o axă importantă de sprijin comunitar”, spune creatorul columbian.
Artistul expune 3 tablouri și fețe de masă multiple create special pentru templu: „Reflectând asupra modului de intervenție în spațiu, m-am gândit la fețe de masă ca referință la acel sprijin comunitar”. Propunerea capătă, pe lângă o dimensiune socială, un puternic simț critic, legat de numărul însuși al seriei „Surge (cataracte sociale)” și de contextul intervenției. Pentru Murillo, „societatea are cataractă. În termeni contemporani, te simți ca o societate complet ignorantă și oarbă.”
Acțiunile sociale câștigă proeminență la Madrid. Colectivul LGTBI își revendică spațiul în artă, prin care să-și reconstituie istoria și să-și facă vizibile luptele sociale. Arhiva Arkhé Queer, formată din 50.000 de piese, inclusiv fotografii, ziare, recenzii sau gravuri, introduce America Latină în narațiunea istorică a colectivului. Creatorii „cele mai complete arhive din Sudul Global” –pe lângă cuvinte– sunt colecționarii Halim Badawi și Felipe Hinestrosa, care au inaugurat luni trecută sediul spaniol al entității, pe strada Doctor Fourquet.
Colecționarii Felipe Hinestrosa și Halim Badawi din Archivo Arkhé Madrid Camila Triana
Expoziția „A (not so) pink story: a brief queer cultural history” include o selecție de peste 300 de piese din Arhiva Arkhé; cea mai veche, o gravură a lui Theodor de Bry din 1598, cunoscută sub numele de „Vânătoarea de curve”, punctul de plecare al expoziției. Expoziția se adâncește în originile transformismului, care păstrează acolo, printre alte materiale, o rochie din dragul columbian Madorilyn Crawford. El citează exemple ale primelor romane gay din Columbia, Portugalia și Spania, precum numerele revistelor „Fuori”, pionier în Italia, „Madrid Gay” sau „Der Eigene”, prima publicație pentru homosexuali din istorie.
Un alt spațiu expozițional din capitală – și unul care nu este nici strict comercial – este Tasman Projects, program sponsorizat de Fernando Panizo și Dorothy Neary. Este o inițiativă care își propune să integreze colecționari, galerii sau curatori într-un proiect comun. La date precum cele ale ARCOmadrid-ului, câștigă greutate în scena artistică madrilenă, „pentru a facilita diseminarea și cunoașterea artistului ales”. Cu aceasta ocazie, in spatiu, o veche sucursala bancara a promovat proiectul 'NINES', al creatorului Elsa Paricio, care a fost prezentat sambata aceasta.
„Novel Institute Noticing External Signals” este un proiect de cercetare pe care artistul îl definește drept „intra-extraterestre”, și care funcționează în grădina casei părinților săi. De asemenea, concepută ca o abordare a astrofotografiei maritime. El înțelege asta ca lucrul împreună cu familia sa: „De fapt, ei sunt echipa mea”. El afirmă că lucrează la acest proiect de generații, „cu convingerea de a putea ajunge la această lume și la alte lumi la scări diferite”.
ARCO, o evadare
Elsa Paricio este de un an director artistic al OTR. Spațiu de artă, unde este expus în aceste zile „The place watching”, de Valeria Maculan. Spectacolul este construit pe rând pe dramaturgie și teatru grecesc și, în punerea sa în scenă, creatorul argentinian explorează calea reproiectării corpului uman. Maculan a explicat că „ceea ce erau picturi pe perete, au devenit figuri”. De acolo, a început să vadă corpuri și personaje și, activându-le, s-a gândit la posibilitatea de a spune o poveste. Este posibil, așadar, ca construcția expoziției – specifică Săptămânii Artei – să fie planificată ca o dramă în trei acte, după cum a explicat curatorul, Claudia Rodríguez-Ponga. În spațiul, care este deschis doar în anumite perioade ale anului, iar ARCO este unul dintre ele, artista se joacă cu diferitele sale lucrări – Cariatidele, Gorgonele sau Sceptrele – pentru a configura o relație.
Între artă publică și digital, proiectul „RE-VS. (Reversus)', din colectivul artistic Boa Mistura („bun amestec” în portugheză), format din Javier Serrano, Juan Jaume, Pablo Ferreiro și Pablo Purón. Conceptul poate părea simplu, dar execuția sa este complexă: punctul de plecare este o pictură murală mare de 10×10 metri, graffitată sobru pe fațada unei clădiri de lângă studioul său, în cartierul Puente de Vallecas. Odată pictat, spațiul este împărțit în 35 de cadrane și digitizat sub formă de NFT, care sunt de vânzare la standul galeriei Ponce+Robles din Ifema prin intermediul platformei de artă digitală Obilum. Lumea virtuală și cea reală conectate. Acest lucru se datorează faptului că de fiecare dată când vindeți unul dintre NFT-uri, colectivul va șterge cadranul din pictura murală. Au mai rămas două zile pentru a afla rezultatul final.
Și dintr-o noutate are un clasic. Pentru că... Ce este mai tradițional decât un carajillo la micul dejun? Inițiativa „Carajillo Visit” a ajuns vineri la cea de-a șasea ediție, ca parte a programului GUEST al ARCOmadrid, „încercând să fim mai generoși în fiecare an”, a comentat Carlos Aires. Întâlnirea, pe lângă proiectele recente ale studiourilor Mala Fama și Nave Porto, s-a învârtit în jurul conceptului Third Paradise, dezvoltat de Michelangelo Pistoletto, maestrul Arte Povera. „Este un concept care vorbește despre o poziție comună față de principalele sale probleme”, o filozofie care a fost dezvoltată pentru prima dată la Madrid, după cum a explicat Luis Sicre: „Și am făcut-o în Carabanchel”. Așa-numitul 'Rebirth Forum Carabanchel' a avut ieri sesiune plenară: studioul lui Pistoletto a rulat o sferă de 1.60 metri creată din hârtie de ziar pe străzile cartierului, emulând una dintre spectacolele sale istorice.
Estudio Carlos Garaicoa, colaborator al evenimentului Rebirth, și-a inaugurat noul spațiu ieri vineri cu o expoziție colectivă a artiștilor Keith Haring, Dominik Lang și José Manuel Mesías. Tot la Carabanchel, un alt centru artistic ocupat de depozitele unei vechi fabrici de textile, de peste 400 de metri patrati: Espacio Gaviota, care se adauga astfel grupului mare de entitati dedicate productiei si expozitiei de arta.
Festivalul de artă de la Madrid a mai durat cel puțin o săptămână. Galería Nueva propune o „întoarcere” la conceptul de „târg” cu GN Art Fair, un oraș care își propune să fie mai „negrabă și reflectorizant” decât evenimentele convenționale. În această primă ediție există câteva proiecte precedente din America Latină, Europa și Spania: Art Concept Alternative, Ulf Larsson și ArtQuake Gallery.
Dar petrecerea – în sens strict – sosește în această seară la Teatro Magno cu provocarea de a uni muzica electronică și arta contemporană. Asta va fi la Art&Techno 'The Club', evenimentul care se întoarce la Madrid cu sesiuni techno și spectacole cu diverse grupuri artistice. În Malasaña, Estudio Inverso își deschide porțile; iar în San Blas, Paisaje doméstico a încercat să „doboare” nesfârșitul: o sută de artiști care o omagiază Paulinei Bonaparte. Banii strânși vor merge către Asociația Cartierului Canillejas.
Orașul care nu doarme niciodată provoacă vizitatorii cu un calendar frenetic plin de artă.
