"L'opera ùn hè micca più caru chè u football o un cuncertu rock"

lugliu bravuSEGUITU, CONTINU

Julie Fuchs (Meaux, Francia, 1984) hè un esempiu perfettu di una generazione di cantadori d'opera chì si sò mischiati, à u cuntrariu di parechji di i so predecessori - da quì a parolla divo - cù a sucetà di u so tempu. L'apparenza di ghjuventù, a vita ordinaria in e so circustanze, l'attività nantu à e rete suciale... U cantu, dice, hè a so vita, ma a so vita ùn hè micca cantu.

Issi ghjorni a sopranu canta u rolu di Susanna in "Le Nozze di Figaro", di Mozart. Hè un rolu chì cunnosce assai bè perchè l'hà cantatu spessu. "Mozart hè un cumpusitore ideale per a cucina di a voce", dice Julie Fuchs; Ùn permette micca à noi cantanti, è dunque à u publicu, di ingannà. In Mozart duvete cantà e note esattamente, u dramma di i caratteri hè in a musica - almenu in a trilogia di Da Ponte.

Mi sentu frescu quandu u cantu, micca solu in a mo voce, ma in a mo mente ".

Julie Fuchs parla di dramma, di teatru. I cantadori d'opera parlanu avà assai più di i so parsunaghji da un puntu di vista drammaticu chè da un puntu di vista musicale ; perchè hà datu più impurtanza à a so parte di attore. "I direttori di u teatru piglianu più cura di questu aspettu, forse. In u casu di Susanna, u mo caratteru in "Le Nozze di Figaro", per esempiu, a vucali ùn pò esse cambiata, hè sempre u listessu, ciò chì hè mudificatu in ogni pruduzzione hè l'interpretazione, u puntu di vista di u direttore di scena. L'interessante per mè hè di cambià u caratteru teatralmente; in sta pruduzzione Claus Guth, Susanna hè assai sfarente di l'altri pruduzzione chì hà cantatu; Hè più scuru è ùn hà micca tantu spaziu per a cumedia ".

Maestri cum'è "Le Nozze di Figaro" anu a so partitura, dice a soprano, i principali chjavi drammatici di u caratteru. "Amu u mo rolu di attrice; Hè per quessa chì cantu l'opera, ùn pudia micca solu offre cuncerti. Mi piace ancu di pudè travaglià cù i culleghi: Susanna hè u caratteru chì hà u più duo, tercetti... È cù tutti i caratteri. "Hè vera chì durante a prova - torna in l'affare - si parla più di teatru chè di musica... Si scurdemu ch'ellu ci vole à parlà di teatru CU a musica... Solu i tempi chì sò usati ponu dì assai cose da un drammaticu. puntu di vista".

Dopu à «Le Nozze di Figaro», Julie Fuchs pensa à cantà «Platée», di Rameau, à l'Opera di Parigi ; 'Le Comte Ory', di Rossini, in Pesaro; et la saison prochaine elle jouera Giulietta pour la première fois dans « I Capuleti ei Montecchi », de Bellini, et Cléopâtre dans « Giulio Cesare », de Haendel, cette dernière avec Calixto Bieito - « on a fait ensemble « L'incoronazione di Poppea ». , è "Semu in amore", dice. Bel canto domina u so repertoriu, induve, dice, ci hè sempre Mozart, u Baroccu - "chì mi piace" -. "Un pocu di romanticismu inglese".

L'opera francese, precisamente, hè à l'orizzonte. "Pensu chì u prossimu rolu chì aghju da accettà - l'aghju digià rifiutatu parechje volte - hè Manon di Massenet". Hè impurtante di dì nò ? "Hè a basa, è à u stessu tempu u più difficiule. Ma ciò chì mi salva hè chì u ghjornu dopu avè dettu di no à un rolu o à un prughjettu mi ne scurdu.

Dice chì hà ricusatu di cantà "Manon" à u Staatsoper di Vienna. "Aghju avutu solu quattru ghjorni di prove è u mo calendariu ùn m'hà micca permessu di preparà u rolu. Allora ùn vulia micca risicà di fà male ciò chì puderia esse u rolu di a mo vita... Ci hà da vene. " Hè impurtante ancu di "diri micca à quelli roli chì avete ghjucatu, ma ùn vi sò più adattati perchè avete. cresciuta".

Ùn li custa micca, assicura cun cunvinzione, accetta u passaghju di u tempu. "Mi piace micca più esse un ghjovanu cantante! Chì locu ! Per un paru d'anni aghju avutu a sensazione chì possu avà trasmette qualcosa à i mo culleghi più ghjovani. "Aghju cuminciatu à dà classi maestri - chì mi piace -... Aghju assai per amparà, questu hè un percorsu infinitu, ma mi piace a sensazione di sparte a mo sperienza".

Hè impurtante per un cantante d'opera cunvinta per esse ben circundatu. "Questa corsa ùn pò esse fatta sola, senza aiutu". Ti ringraziu, aghju una grande amica è prufessore di cantu, Elène Golgevit, assai intelligente, chì mi cunnosce assai bè, mi seguita, è una di e poche persone chì mi fidu ; Ancu quandu a ghjente mi dice quantu bè l'aghju fattu, dicenu "sì, ma".

Julie Fuchs hè una ghjovana donna, ma micca una "giovane cantante"; Almenu ùn si cunsidereghja più cusì. È crede chì i ghjovani oghje l'anu più difficiuli di l'artisti di a so generazione. "Quandu mi guardu in daretu, pensu cumu puderia fà tuttu ciò chì aghju fattu senza perde u mo nervu. Sò statu assai furtunatu. Oghje, i cantadori sò obligati à avè tuttu : nervi, voce, tecnica, salute, prisenza fisica, rilazioni, lingue... Ma pensu chì avà ci sò ghjovani assai preparati. Ciò chì li manca hè a tranquillità in a vita, godendula cun piacè... A vita ùn hè micca solu cantà ; Hè un rigalu di a vita per pudè cantà, ma hè un mezzu per sprime sentimenti è emozioni, per relatà, ma a voce ùn hè micca a fine di a vita. E pensu chì, in generale, i ghjovani anu da calmà è esse assai aperti à ciò chì succede in u mondu.

Julie Fuchs è André SchuenJulie Fuchs è André Schuen - Javier del Real

Chì l'anni anu amparatu à Julie Fuchs ? "Per piglià cura di a mo voce. Ùn aghju mai fattu. È sò cuntentu di pudè cantà per deci anni senza preoccupari di a mo voce, ma avà aghju capitu chì ci vole à pensà un pocu di più.

E rete suciale sò diventate una finestra à u mondu per parechji cantanti. Julie Fuchs cunsiglia à i ghjovani cantadori "perseguite u locu in u vostru cantu è in a vostra vita; Serà ellu chì vi mustrarà a strada. Amu e rete perchè possu aduprà u spaziu per sprime veramente ciò chì pensu, ciò chì sò, ma ùn pudemu micca scurdà chì ùn hè micca vita. Pudemu fà assai, publicità l'opera, u nostru travagliu... Ma ùn hè micca a vita ".

A sopranu francese hà in manu un prughjettu chì hà iniziatu quattru anni fà : "L'opera hè aperta". "Venu da una famiglia normale, senza relazione cù a musica o l'opera, ancu s'ellu vulianu chì i so figlioli facenu qualcosa in questu sensu. Aghju principiatu cù u viulinu... infine, aghju scupertu l'opera : sò andatu à un spettaculu à sei anni è mi sò affascinatu. È ùn vogliu chì nimu mi dica chì l'opera hè cumplicata o chì mi dica chì hè cara ; Iè, pò esse, ma ùn vale a pena cum'è scuse, cuncerti di football o rock sò ancu scuse. Allora, quandu aghju cuminciatu à viaghjà, qualchì volta eru in una cità induve ùn cunnosci à nimu, è aghju avutu a perda i biglietti chì u teatru detti per i premieri. Mi hè naturalmente venutu in mente di dà li à e persone chì altrimenti ùn sarianu micca andati à l'opera ; Aghju pruvatu l'idea di favurizà a prima volta di qualchissia à l'opera. Allora l'aghju urganizatu per mezu di e rete suciale è l'aghju chjamatu "Opera hè aperta". L'opera hè aperta, ùn ci vole à apre ; ma avemu da aiutà a ghjente capisce è perde a so paura di l'opera. Allora avà dugnu i biglietti à e persone chì ùn anu mai statu à l'opera ".