Ddu ghjucadore, sta cità : una spassighjata per u Madrid di Sabina chì ùn esiste più

In u locu di u so bar, ùn hè stata truvata nisuna succursale di u Banco Hispanoamericano. Iè, ci sò stati, parechji anni dopu, i guardiani municipali chì stavanu di guardia (sic) nantu à i so lochi - è sopra quelli annunziati da León de Aranoa per u so documentale - in un ghjornu di piova rara in Madrid. Ma in u core di i so lochi, di i so punti cardinali di sta cità induve l’Arte hè natu (Madrid), già alta è cuppa di bombetta, ùn ci era chè, insistiu, pulizza municipale, manifesti Anís del Mono è simili. E scaffolding mal legatu, è una teoria di bars chì i so sotano guardiavanu u più sacru: un "muvimentu fora di La Movida", vale à dì, La Mandrágora, oghje u Lamiak in a Cava Baja, à l'iniziu di detta Cava cum'è unu vene da u mercatu da La Latina. È in quella catacumba, oghje in custruzzione, Sabina hà datu i so primi chitarristi. Forse perchè, spiegheremu dopu, ci era una vucazione madrilena imparable. Ùn ci hè Madrid senza Sabina. Ùn ci hè micca Sabina senza Madrid. Sì in u principiu biblicu era a Parola, à u principiu di l'iniziu di Sabina era u so appartamentu in Tabernillas Street. La Latina è u circondu. È u saccu di l'esiliu chì prima si n'andò in Londra sottu u falsu numeru di Mariano Zugasti (li deve a vita è l'ammette) è chì cantava qualcosa à George Harrison u so anniversariu. Da culà purterebbe una storia d'amore è una strata di militanza di manca. Ancu s'ellu era à u principiu di tutte e storie in a storia di Sabina in Madrid. Di storii cum'è quelli cuntatu da u fundatore di quella altra legenda madrilena chì era a Mandrágora sopra citata, un bar di memoria effimera induve u so creatore, Enrique Cavestany, hà preparatu "delicious gazpachos in summer and lentilles in winter" chì avia seduttatu a so clientela. È cusì hà alimentatu Sabina. Oghje servenu guacamole toast, e so catacombe induve l'artista si riunì sò in custruzzione, ma sò tempi diffirenti. U Mandrágora durò à pena cinque anni, ma ci sò pitture, è discoteche, è ricordi chì dumandanu digià un locu in questa Madrid di placche. El Lamiak, in u locu di La Mandrágora José Ramón Ladra Cavestany s'arricorda chì assai pocu dopu l'apertura di La Mandrágora, l'allora cumpagnu di l'omu di Ube, Lucía, li hà purtatu à quellu hospitalu di carità per scrittori è artisti feriti per vede s'ellu caminava u craniu. , Andalusa è amichevule, li furnianu nutrimentu. È Sabina ci si n’andò, hà ricurdatu Cavestany, cù « un album di fotocopie assai grossu » in u quale si rifletteva tutta a so vita : u citatu esiliu in Londra, e so leggende più o menu cuntate è mischiate. La Cava Baja cum'è testimone Hè vinutu à La Mandrágora cum'è Paco Umbral hè ghjuntu à Gijón, ancu s'ellu Sabina hà fattu cusì cù quellu script da a so vita precedente, chì era assai, è quandu ellu sapia chì i maghi anu fattu in La Mandrágora, Juan Tamariz. è cetara, È ellu, per assicurà chì hà manghjatu u caldu, ancu cantava. Cavestany hà dettu chì u "caratteru di a so 'caverna' era piuttostu mancante" per prevene glorie effimeri. È anu ancu accunsentutu nantu à 1.500 pesetas per performance per Sabina, è a mità di a cullezzione. Pocu dopu, Javier Krahe, Alberto Pérez, è a storia (scusate per a capitalizazione) appariscenu in Cava Baja 32. A storia di a visita di García Tola è ciò chì succede dopu. Restemu cù quella prima Sabina, « disposta à piantà una fresca nantu à a stella matina, carnosa quant’è flamenca ». I cantautori Javier Krahe, Joaquín Sabina è Ricardo Solfa (Jaume Sisa), in a notte di Madrid di l'anni ottanta ABC Ancu s'ellu in questu testu avemu da caccià a pelle di Madrid d'oghje è mette in quellu Madrid di quale Joaquín Martínez Sabina, essendu di Buenos Aires eccezzioni, 'jienero da nascita' è Atlético fora di sulidarità, aduttatu una basa di dà ellu unu di calce è un altru di sabbia, unu di Dylan è un altru di alegrías da Cádiz (roncas). Sabina, in verità, ùn hà micca mossa tantu. Strada Tabernillas, cù u saccu di l'esiliu. Calle de Relatores, induve una vita sana pò esse chjusa trà uni pochi di taverne è un narratore. È in Sabina tuttu hè autobiografia prughjettata in una strada di Madrid chì puderia ancu esse in a cità di Messico. Ci vole à vultà in l'annu 78, è vede l'Ubetanu cù una barba nazarena, qualchì volta vistutu di tunu. È vedelu à fiancu à un musicista chjamatu Jean-Pierre chì cullabureghja à ciò ch’ellu crea ogni notte. In a Mandrake, chì in menu di cinque anni, hà datu nascita à una manera sana di vede u mondu. El Madrid Rock, prima ch'ella chjude e so porte Julián de Domingo A biografia di Joaquín Martínez Sabina, figliolu di un pulizzeru, ghjurnalistu in Maiorca è nativu di Madrid prufessiunale hè digià scrittu, falsificatu per u "benefiziu di l'inventariu". Hè per quessa chì León de Aranoa apre un altru filu, ancu s'è ciò chì ci interessa quì hè assemblatu è dismantling u so Madrid. C'eranu lochi cum'è 'Elígeme', in San Vicente Ferrer, 'La Aurora', induve a fama di un Brassens cù un nasu semiticu empiia e notti è à quale a notte stessa dava a bellezza di un futuru idolu. A strada chì "vi avvolge in u so tissu di aragna", Sabina chjamà San Vicente Ferrer è quellu Malasaña chì ùn hè micca chjamatu cusì, ma u quartiere Maravillas chì Rosa Chacel hà narratu. Induve puderia scuntrà un Urquijo, un Flores, o vede l'alba versu Tabernillas dopu a gravità. A gravità di Madrid chì face una stazione di penitenza di notte in La Latina prima di cascà nantu à l'atochales è ghjunghje à a terra di Ramoncín. In questu locu di a Gran Vía era u Madrid Rock ABC.Eccu Sabina, Cesare visionaria di u cane, l'ughjettu è l'ughjettu. Se l'antica Mandrágora hè avà un bar adattatu à i tempi cum'è Joaquín, u listessu ùn hè micca veru cù Madrid Rock (Gran Vía, 25). Quì, un ristorante di hamburger face publicità nantu à un cartellone qualcosa chì hà assai vechju mottu rocker: "Zero franchises è un milione di ringraziamenti". Hè a serendipità, a Sabina chì si mette in l'ipotalamu di u Spagnolu ancu s'ellu ùn a sà. In quellu locu aghju passatu più di ciò ch'e aghju guadagnatu in nightclubs. O cusì ci vole à crede : da Dylan stessu à Labordeta, più ciò chì hà stilatu in a musica anglosassone. Risulta chì ci hè più Madrid chè Sabina. Scullendu i graniti di a cità di Gallardón, è vede a cità cum'è un fantasma, hè quellu teatru / cinema Salamanca, induve hà arregistratu u so secondu album in diretta in u so annu, 1986. "Joaquín Sabina y Viceversa" era u nome di a criatura è Aute, Sisa furnia e so voci, è Javier Krahe hà ghjucatu "Cuervo Ingenuo", a critica più acida di Felipismo chì digià, in i so principii, palesa i so vici futuri. Oghje, quellu bellu edifiziu, quintessenza di u raziunalismu madrilenu, hè ancu in custruzzione. È quellu chì passa si scorda chì quì, quì, Sabina era digià lanciata in l'immurtali. Locale in a strada Conde Peñalver induve era u cinema di Salamanca José Ramón Ladra. Di sicuru, ci hè un Madrid de Sabina nantu à e rotte, ma, ripetu, mancanu e placche municipali di u so cantante. U Madrid di Joaquín Sabina, cacciendu a crosta di u tempu, ùn hè micca cusì sfarente di l'attuale. Eramu è eramu assai di noi chì hà sperimentatu u cambiamentu in Madrid per mezu di e so testi. Ùn ci hè più una siringa in vista à u spinu di Gran Vía, è e stelle si ricordanu di esce. È per via di l'estiu passatu, "u sole hè una stufa di butanu" hè una metàfora antica. Madrid di Sabina hè vicinu à Madrid d'oghje, basta à vede a cità cù l'aspettu di qualchissia chì porta un cappellu di bombetta.