Ángel González Abad: addiu à Joaquín Bernadó

"Quellu chì nega a tradizione taurina di a Catalogna è di Barcelona, ​​nega a storia". Cù a naturalezza è l'eleganza chì hà sempre spulatu davanti à i toru, Joaquín Bernadó hà cundannatu quandu riceve da e mani di l'allora sindaco di Barcellona, ​​​​​​​Pasqual Maragall, a Medaglia d'oru di a Ciudad Condal. S'era appena ritirata da u ring di cummattimentu di sei toru in u Monumentale è a ricunniscenza istituziunale hè ghjunta à un toreru chì hà sempre fattu fieru cum'è catalanu in tuttu u mondu taurinu. In Barcelona hà battutu guasi duie centu cinquanta corride è più di quaranta corride. Un autenticu riferimentu per un hobby chì l'hà sustinutu è ancu persuatu, chì gode di a so persunità in l'arena, quella facilità faciule cù quale hà fattu piacè à millaie di fans.

Un toreru di Barcellona, ​​​​un toreru di Madrid, una piazza ch'ellu ùn hà mai scunfittu, è un toreru di l'America taurina. Da u Peruvianu, da a Culumbia è, sopratuttu, da u Messicu, induve era un idulu per tanti anni. Hà patitu u fastidiu di a Festa in a so terra, hà versatu lacrime amare di rabbia è di malintesi quandu una minzogna pulitica pigliò i toru in avanti è cuntinuò à luttà pè u toreru cù a speranza di vultà un ghjornu in a so piazza Munumentala.

Cù a morte di Joaquín Bernadó palesa una di e pagine più impurtanti di a storia di a corrida in Catalogna. De l'illusion d'un cheval de Santa Coloma de Gramanet qui a fait irruption en novillero au milieu des années 1983, à l'illusion qu'il suscite parmi les fans, de plus en plus dévoués à l'excellence d'un torero qui a laissé une trace indélébile lorsqu'il ritirata da l'anellu in u XNUMX. Si sò andati tante tarei infestate da u bonu gustu, qualità, sempre valore. S'ellu hà furzatu à sceglie unu, u ritardu solista davanti à i sei tori Miura, hà signalatu cum'è assai più di una sfida persunale, un impegnu. U listessu ch’ellu avia sempre cù a Catalogna è cù a taurina.