Articolul 3 din Legea 3/2009, din 3 aprilie, privind modificările structurale ale societăților comerciale, stabilește că în virtutea transformării o societate adoptă un alt tip, păstrându-și personalitatea juridică. Adică nu există nicio modificare a personalității sale, ceea ce îi afectează legitimarea activă sau pasivă în cadrul procedurii judiciare, și că societatea a adoptat un alt tip social, păstrându-și personalitatea.
Conform celor de mai sus, atunci când respectiva transformare are loc înaintea procesului nu creează nicio problemă deoarece, în acest caz, legitimarea activă va fi aceeași, adică firma transformată va fi cea care inițiază procesul, iar dacă aceasta este legitimarea pasivă, este responsabilă și procesul trebuie îndreptat împotriva acesteia (societatea transformată), fără a aduce atingere a ceea ce va fi exprimat ulterior, întrucât se poate produce o amplificare a răspunderii.
Astfel, atunci când transformarea are loc în cursul derulării unui proces judiciar, succesiunea procesuală nu are loc sau nu trebuie să prezinte interes, întrucât nu presupune nicio succesiune, ci mai degrabă o simplă schimbare a denumirii și/sau a formării una dintre părţi.(societatea transformată). Adică, respectiva modificare nu este supusă încuviințării instanței de judecată, dar se efectuează totuși odată interesată de una dintre părți, atâta timp cât respectiva transformare este acreditată, fie prin prezentarea actului corespunzător înscris în registratură, certificat de înregistrare. , etc.
Exemplu de hotărâre anterioară a Camerei de Contencios – Administrativ a TSJ din Insulele Baleare, din 27. evidențele, ca urmare a transformării unei societăți pe acțiuni în societate cu răspundere limitată, precum și a unui viciu de reprezentare din cauza neobținerii de noi competențe.
Astfel, Camera, cu un citat din art. 3 din Legea 3/2009, precizează că în virtutea transformării, societatea a adoptat un alt tip, păstrându-și personalitatea juridică, prin urmare nu intervenise stingerea persoanei juridice și nașterea unei noi persoane juridice, ceea ce constituie un adevărat succesiune procesuală, ci mai degrabă menținerea persoanei juridice anterioare sub o altă formă socială ca urmare a unei modificări a formei juridice, care nu a afectat identitatea societății transformate, care își păstrează personalitatea și se menține sub noua formulă (STSN 914). /1999, din 4 noiembrie, STS din 30/1/1987, SAP din Valencia nr.
Curtea a statuat că, în virtutea transformării, societatea a adoptat un alt tip, dar și-a păstrat personalitatea juridică, care nu se stinge în niciun moment.
Astfel, STS nr. 914/1999 prevede că respectiva transformare, cu aceeași personalitate, continuă să-și asume aceleași drepturi și obligații, astfel că la respectiva transformare nu există nicio transfer de folosință și folosință sau transfer de bunuri, ci dimpotrivă, este o „Continuare a personalitatea” societăţii antice.
Astfel, STS din 30 va reitera că transformarea nu produce dizolvarea societății transformate, a cărei personalitate juridică rămâne aceeași. Iar decizia AP din Valencia va reitera doctrina expusă, deja menționând preceptul menționat mai sus (Art. 1), reiterând că drepturile și obligațiile societății transformate nu sunt modificate. În aceeași rezoluție a AP din Guipúzcoa va reitera cele afirmate mai sus.
Societatea transformată continuă să-și asume aceleași drepturi și obligații
Astfel, Ordinul Camerei a IV-a, a TS, din 19 stabilește (în legătură cu un caz de succesiune de societăți): cu atât mai mult, soluția trebuie menținută în toate fenomenele de transformare (art. 4). 2016 din LME), este posibil ca în ele societatea să fi adoptat un alt tip social, păstrând în toate cazurile propria personalitate juridică, astfel încât nici măcar nu este sustenabil că a produs subrogare a societății, ci mai degrabă că astfel de transformarea realizează doar o „inovare formală” a societății, care devine irelevantă pentru scopurile cu care ne confruntăm.
Așadar, într-un proces judiciar în curs, transformarea unei societăți în care aceasta face parte nu modifică legitimarea activă sau pasivă și nici nu este afectat vreun drept sau obligație a acesteia, dar așa cum s-a anticipat, ar fi suficient să se informeze instanța de circumstanță menționată astfel încât procesul de transformare menționată să fie consemnat în instanțe.
Într-un proces judiciar în desfășurare, transformarea unei companii în care face parte nu modifică legitimarea activă sau pasivă.
Potrivit art. 21 din legea sus-menționată și cu privire la răspunderea asociaților; Asociații care, în virtutea transformării, își asumă răspunderea personală și nelimitată pentru datoriile corporative vor fi răspunzători în același mod pentru datorii anterioare transformării. De menționat că, printre altele, legitimarea pasivă poate fi extinsă atunci când societatea adoptă o entitate corporativă în care răspunderea nu este limitată și, prin urmare, partenerii vor deveni răspunzători cu bunurile lor personale pentru datorii anterioare transformării și în Toate cazurile de ceea ce urmează transformării, este să decidă, s-ar putea realiza presupunerea că, ca o consecință a transformării, responsabilitatea va crește. Dimpotrivă, cu excepția cazului în care creditorii corporativi au consimțit în mod expres la transformare, răspunderea asociaților care ar răspunde personal pentru cele ale societății transformate va subzista pentru datoriile societăților contractate anterior transformării societății, deși această răspundere va expiră cinci ani de la publicarea în Monitorul Oficial al Registrului Comerţului.
Partenerii vor răspunde în același mod pentru datorii anterioare transformării; Legitimarea pasivă poate fi extinsă atunci când societatea adoptă o formă corporativă în care răspunderea nu este limitată. Partenerii pot începe să răspundă cu activele lor personale pentru datorii înainte de transformare.
Ce se va întâmpla în cazul în care transformarea s-a produs după depunerea cererii și înainte de răspuns? Că, fără a aduce atingere audierii că este îndreptată împotriva societății transformate, apare posibilitatea ca această responsabilitate să fi fost extinsă și ca asociații care și-au asumat acea responsabilitate în virtutea transformării, adică prelungirea cererii în judecată împotriva asociaților ( 401.2 din Legea de procedură civilă) sau, după expirarea acestui termen, să introducă un nou proces împotriva asociaților și să solicite acumularea de procese, lucru dificil având în vedere limitările impuse de art. 78.2 și 3 din Legea de procedură civilă, există că împiedică această posibilitate atunci când nu este justificat că, cu primul proces, nu poate promova un proces care să cuprindă în mod substanțial aceleași pretenții și probleme, chiar dacă există o diversitate de probleme. . Fără a aduce atingere faptului că există hotărâri judecătorești care flexibilizează interpretarea limitării acumulărilor, de exemplu, cauza ridicată de SAP Coruña, 329/2008, din 15, în care se referă la un eroare sau neglijare a existenței unei sechele la momentul depunerii primului pârât, arătând că nu a existat rea-credință din partea reclamantului, și a auzit că acumularea ar fi trebuit să fie permisă, printre alte motive, ca răspuns procesual. economie.
