Manuel Ventero: „Regina Letizia îi depășește pe majoritatea contemporanilor săi ca intensitate a muncii, angajament și eficiență”

„Dacă funcțiile unui rege parlamentar sunt greu de determinat, imaginați-vă pe cele ale consoartei sale!”, a exclamat jurnalistul Manuel Ventero Velasco, autorul cărții „Damas y Reinas” (Universitatea din Salamanca), o carte născută din „curiozitatea de a cunoaște”. ce fac femeile celor puternici, fie că sunt regine consort sau prim damasc” și pentru „convingerea că influențează foarte mult”. Întrebat despre statutul Reginei, el adaugă că „nu există un statut care să definească și să explice sarcinile ei”, ci „ceea ce există este o tradiție, o cultură de țară, relații internaționale de care să se ocupe... și o personalitate – foarte pronunțată în cazul doamnei Letizia — ceea ce determină gradul ei de expunere și angajament”. Știri similare modă standard Nu Doña Letizia, Leonor și Sofía umplu Santiago de Compostela Maria I de culoare. Ortiz Întreaga Familia Regală a prezidat actele de sărbătoare din Plaza del Obradoiro – Doña Letizia nu poate exercita nicio funcție constituțională, dar poate însoți, protocol sau reprezenta. Ce poate și ce nu poate face? Ce înseamnă că orice funcție constituțională este interzisă? –Constituția din 1978 este fără echivoc în acest sens și egalitaristă — de altfel — în ceea ce privește genul: nici consoarta Reginei, nici consoarta Reginei nu își pot asuma funcții constituționale. Asta înseamnă că sarcina de a domni îi corespunde, într-un mod indeclinabil, titularului Coroanei. – Și sarcinile de reprezentare? Ei scapă de această considerație, evident, dar încă se plantează îndoieli rezonabile, precum: când și în ce măsură este adecvată delegarea de funcții în favoarea oricăruia dintre membrii Familiei Regale? Și, exercitat aceasta, în ce măsură ajunge responsabilitatea unuia și a celuilalt? Să imputam actul delegatului, adică Regelui, și să așteptăm referendumul obișnuit corespunzător de la Executiv? Îndoieli pe care, din păcate, nu le vom putea lămuri nici în legi, nici în regulament. — Și când vorbește Regina? -Regina a participat singură la numeroase acte instituționale, în care își exprimă frecvent părerea. Dar, cufundat în contextul moderației și echidistanței care ar trebui să caracterizeze monarhia parlamentară, părerea sa nu ar putea fi niciodată „personală” —să ne amintim că Regele nu are acte „proprii”—, ci doar „de Stat”, trebuind să rămână, ca titular al Coroanei, indiferent de lupta partizană. -Constituția nu spune nici „Consoarta Reginei” și nici „Consoarta Reginei”. Nu arata la fel? -Există o diferență importantă. Potrivit Constituției, soția Regelui va fi Regina consoartă, corespunzând acesteia titlului de Majestate, însă condiția de Rege nu este avută în vedere inițial pentru soțul Reginei, iar titlul acestuia nu va fi altul decât cel de Alteță Regală. Un alt lucru este că, a posteriori, titularul hotărăște să acorde — pur și simplu, să propună — demnitatea de rege soțului ei și, cu o asemenea recunoaștere, tratamentul adecvat al maiestății. Este exact ceea ce Isabel a II-a a făcut cu soțul ei, Francisco de Asís de Borbón. Este un adevărat atavism, orientat cu secole în urmă spre neutralizarea posibilelor interferențe, conspirații și diverse coluziune. Dar, adevărul este că, cu această plantație, viitorul soț al doamnei Leonor nu va fi, de la început, Rege și nici Majestatea Sa nu va fi tratată în consecință. –Cartea începe cu o dată cheie, 10 iulie 2019. În acea zi, Regina a cerut în mod deschis „competiții noi”, „mai multe actiuni solo” și o „prezență internațională mai mare”. Crezi că îl primești? -Fără îndoială, și deși ultimele știri despre tatăl Regelui și unele șocuri derivate din politică i-au „invitat” pe regi să se dedice mai puțin decât s-au dorit, adevărul este că voința doamnei Letizia este să lucreze și să participe la strategia Adăpostește, implică-te, colaborează și ajută-te să te înțelegi cu lucrurile tale. -Decizia ta ar putea fi influențată de faptul că ea este conștientă că implicarea ei ajută? -Nimic la șeful statului nu se improvizează. Planificarea actelor, excursiilor sau audierilor... sunt decizii colegiale, și răspund la rapoartele și stările de opinie anterioare etc. Regina face parte, nu nesemnificativă, din acea strategie. -Față de alte regine, predecesoare și contemporane, doña Letizia are mai mult sau mai puțină activitate? –Fără îndoială, ea îi depășește pe majoritatea contemporanilor, consortii regali și primul damasc, ca intensitate de muncă, angajament și eficiență. Cercetarea, copilăria și educația, printre altele, sunt temele ei recurente, deși universul femeilor este prezent în fiecare dintre intervențiile ei. Referitor la etapele anterioare, uite: de când este Regina Spaniei (2014), în urmă cu opt ani, a rostit 50% din discursurile pe care predecesoarea ei, Doña Sofía, în patru decenii. -De la statutul de la Bayonne din 1808 și Constituția din 1812, și până la Constituția din 1978, cât de mult a evoluat rolul femeii în șeful statului? –Aș spune că a evoluat mai mult „de facto” decât „de iure”. Statutul de la Bayonne din 1808 a stabilit o „excludere perpetuă a femeilor” cu privire la ordinea succesiunii. În 1812, cu „la Pepa”, accesul femeilor la tron ​​a devenit posibil, dar sub rezerva existenței unui frate bărbat. Interesant este că expresia „în același grad, de la bărbat la femeie” a rămas de atunci și poate fi citită așa — ușor nuanțată la propriu, dar cu același scop — în actuala Constituție. Este surprinzător să vedem cum acest precept atavic a intrat în flagrant contradicție, nu doar cu semnul vremurilor, ci și cu însăși Constituția, care în articolul 14 recunoaște egalitatea sacrosantă a spaniolilor și consecința „orice discriminări” pe motive” de sex”. Pe scurt, Constituția din 1978, cu nuanța înlocuirii termenului de „femeie” cu cel de „femeie”, menține același scop că femeile domnesc, doar dacă nu au frați. –Referitor la termenul de Prima Doamnă, înțelegând că este folosit doar în țările în care nu există monarhii, nu? – Uite, senatorul James Buchanan a fost proclamat președinte al națiunii americane la 4 martie 1857. Buchanan era necăsătorit și i-a încredințat subrina sa Harriet Lane rolul de gazdă a Casei Albe. Când Frank Leslie's Illustrated a produs un raport sobru Harriet la 31 martie 1860, cineva de la ziar, a cărui identitate nu a fost niciodată dezvăluită, i-a sugerat doamnei. Lane o „prima doamnă din pământ” pretențioasă, prima doamnă a pământului. Și așa a început totul. Nu fără motiv s-a scris că prima „prima doamnă” din istorie, numită așa, nu a fost soția președintelui. Dar, în niciun caz nu corespunde acordarea unei asemenea distincții soției unui rege, al cărui titlu nu poate fi altul decât cel de Regina consoartă sau consoartă a Regelui. Trebuie să fim clari că în Spania nu există prima doamnă. – Și Leonor de Borbón y Ortiz, va fi regina? – Nu fără dificultăți, și unele strigăte implicate, dar cred că da. Și ea va fi, așa cum au fost înainte Isabela de Castilia, Juana I sau Isabela a II-a, regină titulară, prin „ius proprium”.