URMA
Capul îngropat în prosop, gesturi de durere, de epuizare. Un zâmbet timid către tribune, cu degetul mare în sus pentru a recunoaște semnele de afecțiune. Un revers aruncat fără tragere de inimă, dublă greșeală, nici măcar interes de a ști dacă mingea a intrat sau nu în penultimul joc... Novak Djokovic se apropie de Novak Djokovic, dar nu încă. Sârbul cade în finala ATP 500 de la Belgrad împotriva lui Andrey Rublev (6-2, 6-7 (4) și 6-0) cu o selecție de onoare prin câștigarea celui de-al doilea set și o sarcină încă pentru sezonul Pământesc: Rezervorul de energie trebuie umplut.
Rusul și-a sărbătorit victoria la Belgrad fără o efuziune excesivă. Tocmai avusese un 6-0 la numărul 1 mondial, dar era conștient că nu este numărul 1 al celor mai bune momente.
Titlu pentru Rublev, și de o anumită categorie, și respect pentru Djokovic, care a primit încă ovație acasă, în fața echipei sale, unde a început să reconstruiască.
Sârbul nu fusese la o finală de aproape șapte luni. Săptămâna aceasta a acumulat mai multe jocuri decât în întregul an. După coșmarul în care a devenit încercarea sa de a juca la Australian Open, trei meciuri la Dubai ATP în februarie, o înfrângere la debutul său la Masters 1.000 de la Monte Carlo și acest turneu din Serbia pentru a readuce tenisul pe drumul cel bun acum, când el. se numără invers pentru marele gol care este Roland Garros. Dar încă lipsește filmările, camera, competitivitatea, eficiența în lovituri și prospețimea ideilor. Este adevărat că finalul a fost transpirat pentru amândoi, două ore și 26 de minute. Dar Rublev știa acum să vadă rănile campionului de 20 de ori de Grand Slam. Sârbul a căzut scurt în atacuri și chiar mai scurt în apărare. Și l-a atacat pe rus cu gene adânci pentru a nu lăsa fiara lui Djokovic să se trezească.
6-2 din primul set deja arăta cărțile pentru unul sau altul. Mult mai competitiv a fost segmentul parțial, mai mult din mândria sârbească decât din convingere sau eficacitatea tenisului. Însă numărul 1 nu mai avea combustibil.Deprimat, apatic, greșit, nici măcar nu și-a putut ascunde roșeața de a primi o „goasă” în al treilea set. Cinci greșeli duble, 63% primul servit, doar 27% din restaurante convertite, el, regele restaurantelor. Încă o finală, a 124-a a carierei sale și sentimentul că este pe drum. Însă titlul îi revine lui Rublev, al unsprezecelea în palmaresul său, cu acel mic punct de onoare pe care câștigarea îl dă unui campion de 20 de Grand Slams care este și numărul 1 mondial. Deși încă nu este ceea ce a fost.
