Un înalt oficial al Ministerului Egalității l-a presat pe omul de afaceri Nicola Pedrazzoli să-l angajeze pe jurnalistul Saúl Gordillo ca director al ziarului digital „Principal”. O muncitoare și-a denunțat managerul pentru că a agresat-o sexual în noaptea în care sărbătoreau cina de Crăciun a companiei. Povestea foarte serioasă a fetei, acuzându-și directorul și fostul director al Catalunya Ràdio, Saül Gordillo, că și-a atins părțile intime în interiorul fustei și chiloților, a fost rapid infirmată de imaginile înregistrate de camerele de supraveghere Apolo, care este locul unde faptele care figurează în plângere se presupune că au loc. Mulți jurnaliști catalani - și judecătorul de instrucție, care îl ține pe Gordillo în libertate și fără măsuri de precauție -, au putut vedea imaginile needitate așa cum au fost colectate de Poliție și au verificat clar că nu au nicio legătură cu povestea reclamantului.
În declarația sa în fața judecătorului, presupusa victimă a declarat, joi, că nu dorește să depună plângere, că părinții ei, auzind povestea ei, i-au recomandat și ei să nu facă acest lucru, din cauza inconsecvenței sale, dar că a avut s-a simțit „presionat” și copleșit de Quique Badia, redactorul-șef al revistei digitale și care a fost numit director atunci când Gordillo a fost demis.
Badía a pus-o pe fata în contact cu Carla Vall, partenerul ei, avocat specializat în probleme feministe. Pentru a nu lăsa o urmă atât de evidentă, el a deturnat cazul către avocata Noemí Martí, dar Vall a fost cel care a organizat strategia defensivă și linșajul mediatic al lui Gordillo. Vall este un terminal media pentru Podemos, foarte activ pe rețelele de socializare și aproape de ministerul lui Irene Montero. Conform a ceea ce a povestit Nicola Pedrazzoli, un acționar de referință al „Principal”, o acuzație de violă din partea ministerului a cerut ca Gordillo să fie demis brusc.
Mossosi, care au văzut imediat imaginile, nu au dat credibilitate plângerii și nu l-au arestat pe Gordillo, contrar a ceea ce au făcut, câteva zile mai târziu, cu fostul jucător al Barcelonei Dani Alves. În imagini, care nu au fost editate, așa cum sugerează mediul reclamantului, se poate observa cum fata flirtează și dansează cu Gordillo, căutând și găsind constant contact cu acuzatul. La un moment dat, regizorul îi pune mâna pe fundul ei timp de trei-patru secunde fără ca fata să înceteze să danseze cu el sau să facă vreun gest de dezaprobare sau dezgust. Dimpotrivă, ea continuă să danseze veselă pe ritmul muzicii și în clară complicitate cu persoana pe care o acuză acum că a agresat-o. În continuare, în timp ce fata cere de băut la bar, inculpatul îi atinge abdomenul și pentru o secundă -numărat- are mâna la înălțimea vaginului ei, fără ca în niciun fel, după cum se arată în plângere, să-și pună mâna în lenjeria ei, cu atât mai puțin pentru a „masturba clitorisul”. La toate acestea, fata nu numai că nu-și exprimă niciun reproș, ci mai degrabă pentru că îi place, pentru că continuă să danseze cu el în aceeași cameră, și chiar în alta, unde își propune -după Gordillo- să meargă la baie. a termina treaba, la care inculpatul se opune. Imaginile nu au audio, iar deși se vede că are loc o scurtă conversație, iar gesturile ambelor se potrivesc cu cele spuse, nu există nicio modalitate de verificare și deci este doar versiunea acuzatului, fără cunoscându-l pe cel al victimei .
După câteva ore, dezgustată de refuzul lui Gordillo, fata s-a transformat într-un flirt într-o agresiune sexuală care în niciun caz nu se vede în imagini și nici măcar nu poate fi imaginată.
În a doua plângere, imaginile sună la fel de clare. Multă vreme, Saul Gordillo poate fi văzut vorbind cu reclamantul, care nu dă semne că ar fi foarte beat sau drogat. Când tovarășii lui se oferă să o ia acasă, el spune nu și rămâne cu Gordillo stând de vorbă și bea un pahar, așezat tocmai pe blatul „punctului violet” al discotecii. Singurul lucru ciudat care se vede în imagini este că, atunci când regizorul merge la baie, fata se apropie de un alt băiat, pe care nu-l cunoaște deloc și, după un scurt schimb de impresii, se descurcă cu el fără scuză sau pretext. Schimbul de lichide se încheie înainte de întoarcerea lui Gordillo, care nu cunoaște fapta, și părăsește discoteca cu reclamanta pentru a o însoți acasă. Atât în imaginile surprinse în discotecă, cât și afară, ambii sunt văzuți mergând fără semne de intoxicație alcoolică, cu atât mai puțin supunere chimică. Când reclamantul ajunge la el acasă, deschide ușa și o lovește prima dată cu cheia. Potrivit poveștii moșoșilor, acesta intră „zâmbind” pe portal și chiar face gestul de a-și lua rămas bun cu amabilitate de la însoțitorul său – deși nu vine să toarne. În orice caz, comportamentul și calmul lui nu este cel al unei persoane aflate sub influența drogurilor sau care tocmai a fost violată.
Mulți jurnaliști catalani au văzut imaginile din sala Apolo și toți și-au exprimat în privat indignarea pentru măsura în care contrazic plângerea. Niciunul dintre ei - și nici nu a ieșit să-și arate fețele și să-și explice indignarea privată cu aceeași forță cu care l-au condamnat pe Gordillo atunci când a fost făcută cunoscută plângerea. Unii dintre acești jurnaliști au plâns când au văzut imaginile în privat, realizând cât de nedreapți au fost față de jurnalistul, a cărui prezumție de nevinovăție desigur nu a fost respectată. Jurnalismul catalan are o problemă cu libertatea. La fel ca și Catalonia, și de aceea catalanismul și societatea în general au devenit colecționari nesățioși de înfrângeri. Jurnalismul care se face în Catalonia este ideologic, sectar, victimizator și foarte laș. Unii jurnalişti au refuzat să vadă imaginile pentru că consideră -fără să le vadă- că difuzarea difuzării intenţionează să incrimineze victimele. Avocatul lui Gordillo, Carles Monguilod, joi, după declarația clientului său în fața judecătorului că „în cei aproape 40 de ani de profesie nu am văzut niciodată imagini care să respingă atât o plângere”.
