U cinema spagnolu illumina una nova maternità

Lucia M. CabanelasSEGUITU, CONTINU

U dulore di parturitu, insomnia dopu à dà nascita. U pienghje di un zitellu chì ùn ferma micca, l'irritabilità, i prublemi di coppia, ma ancu i primi lamenti di u nascitu, l'incredibile putenza biologica di creà a vita, di purtàla in u mondu. E sfumature di un prucessu ripresu cum'è una fantasia idilliaca finu à avà, u sinemà hà cuminciatu à scopre i so bordi, a bellezza, ma ancu i cicatrici di a maternità. I fiabe sò finiti.

"Vimu in un momentu un pocu cunfusu. I media suciali addulciscenu. Face tuttu assai idilliacu per insignà solu certe cose ", dice Alauda Ruiz de Azúa, chì a so propria esperienza di mamma l'hà ispirata à dirige "Cinco lobitos", vincitore di a Biznaga de Oro à u Festival di Malaga.

è chì apre oghje in i cinemas spagnoli. Un filmu chì brilla induve ùn ci hè micca luce, è chì trova a luce in i mumenti più scuri perchè ùn passa micca u buck, hà da esse caru. Il s'engouffre dans un processus aussi amer qu'inspirant, et trouve la beauté dans ce qui était inédit. "A maternità hè tuttu u cuntrariu di stu tipu di perfezione. Hè qualcosa chì provoca assai cambiamenti, chì di sicuru pò esse preziosi, ma hè cumplessu è hà ancu cose chì duvete affruntà è ricustruisce ", riflette Ruiz de Azúa.

U debut in u filmu di u cineasta di Baracaldo eredita ancu quella intimità di u cinema d'autore nativu, guidatu da Carla Simón è a so accettazione di u duellu in 'Verano 1993' è 'Alcarrás', in quale una nova generazione versa e so esperienze in ciò chì vede. nantu à u screnu. Un cinema autubiugrafficu, realistu, chì fughje da l’escapismu di l’intrattenimentu puru per ritrate a vita, cusì amara è cruda, ma ancu cusì bella da vulè campà davanti è daretu à a camera.

Forse u casu più estremu hè quellu di u direttore Carlos Marqués-Marcet ('10.000 km'), chì hà registratu trè anni fà in 'I ghjorni chì venenu' a vera gravidanza di María Rodríguez, u cumpagnu di l'attore David Verdaguer, chì u cumpagnia in i prucessi è paragunate cù tutta l'esperienza in u screnu. Accendi un filmu, dà nascita à un figliolu. A camera invade l'intimità, cum'è u script fictionalizes i caratteri chì ghjucanu, mentre chì u corpu di Rodríguez cambia cum'è a gravidenza avanza nantu à a strada chì, in questa occasione, ùn finisci micca cù a consegna, chì era riservata.

Essa una mamma sola, cum'è u caratteru di Natalia de Molina in 'Las Niñas', una vera "maturità" diretta da Pilar Palomero, o u latu più scuru di a maternità, cù u dilema murale di a maternità surrogata è una trama chì finisci in un thriller, cum'è in 'La hija', di Manuel Martín Cuenca, o l'ultimu 'La jefa', cù Aitana Sánchez-Gijón. Hè inclusu "Mamma Parallela", induve Pedro Almodóvar sfonda in i cambiamenti in a sucetà d'oghje, in quale i cuncetti di famiglia sò diluiti è i tabù sò rotti.

In particulare quellu di a perfezione. "U mo primu annu di maternità hè stata assai pazza, cù un pocu di crisa ma ancu assai gioia. Hè un pocu persu è sente chì un mondu deve esse ricustruitu ", spiegò Alauda Ruiz de Azúa.

Ancu s'è, per certi cosi, ci hè ancu un longu caminu per andà. "A riconciliazione avà hè una utopia. Saria più bellu s'ellu si trattava d'un dirittu chè d'un utopia, ma almenu ci hè digià una cunversazione, si principia à esse cuscenti chì una generazione di donne chì hè stata in casa, in l'esfera domestica, hà conservatu tutta a tela sucità. È avà ci vole à truvà formule novi per chì a ghjente possa una famiglia, ma senza chì e donne paghinu u pedaghju », dice u direttore.

In 'Cinco lobitos', cù Laia Costa è Susi Sánchez, u direttore di a fotografia complica un pocu più u viaghju. A camera di solitu sfonda u cuncettu di a maternità è riflette sobriamente nantu à u so circulu vitale, nantu à esse zitelli avanti è avanti. Perchè, cum'è Sánchez assicura, "per cumincià à avè una cunniscenza diversa di ciò chì hè esse una mamma".